Cred ca clasa politica este obosita, oricit ar fi de injurata, nu a avut chiar liniste de combinatii si parlament, a mai avut de satanizat Baselul si de luptat pentru suspendare si referendum.Clasa politica va muta campania din strada la televizor, poate si pentru ca sunt constienti ca oamenii percep ca fiind insuficient ceea ce au obtinut votind sa traiasca bine.
La televizor in campanie, e antiseptic si ok, se incaiera pentru vodevilul momentului cu colegii de la alte partide, mai fac vreo declaratie soc, se mai blocheaza pe la DNA ca sa li se mai numere din oua dar nu ies in multime.
Nu cred ca insusi Baselu' se mai gindeste sa se hazardeze in baile sale de multime, strada il respinge, il vor injura pensionarii si se poate ajunge la situatiile istorice in care vreun dulap de sepepist sa loveasca vreun batrin sau sa il imbrinceasca, atit cit sa se vada in lumea intreaga.
Lansarile de candidati in campania aceasta au fost facute in cutie, pe ascuns, cu fanfara in interior dar in exterior cu 'pish-pish'.
PSD ul ce mai indrazneste sa scoata goarnele pe strada sa se auda tipele din sala cum ca sunt victoriosi.
Povestea e alta!
La televizor, la plesneala si pentru multimea buimaca si obosita, sala manifestarilor se percepe glorioasa, e harmalaie si aglomeratie inseala ochii actorilor dar mai ales ai publicului.
E perfect, se inteapa si musca din nada chiar liderii politici si se avinta, se incarca si bolborosesc, spun cuvinte mari si dau in betie.
Efectul este insa de sala, acolo-s steaguri, confetti, baloane, boxe, marsuri triumfale si scena scaldata in lumini.
Nu lipsesc nici esarfele la gitul 'tutulor' si totul e o mare de culoare a partidului care isi lanseaza candidatii, toti pe scena, ca sa dea iluzia de numerosi si in unanimitate.
Daca mai au si televiziune care sa transmita in direct, cum e cazul PSD Galati, atunci efectul la televizor e monumental, liderul de la centru straluceste, liderul local e minunat, candidatul la primar e grozav si candidatii la primariile de comuna sunt fantastici.
Sala aclama, Geoana vinde la tinerii stegari a 13a pensie care striga;:"Mircea, te iubim!", Dan Nica e evotionat, bietul primar Nicolae vorbeste stinjenit de cite are de rezolvat dar cine il aude?
Partidul da bine in poza, e o betie generala, liderii si spectatorii se imbata cu vorbe,a 13a pensie, (banuiesc ca ceilalti au alta gaselnita), steaguri, baloane, marsuri triumfale, ...discoteca.
Cred ca Mircea Geoana il ia pe Tiesto la manifestarile cu multime de spectatori.
Se mai spun vorbe tip muscatura, ca sa para ca sunt rai, sunt multi in sala, e frumos, impresioneaza dar...dar orasul, comuna, satul, capitala au alta dimensiune, nu incap in sala de spectacole unde se face lansarea candidatilor.
Primarul Dumitru Nicolae chiar a muncit, e trup si suflet, e dedicat, nu are alta familie decit orasul, pe cine insa interesa?
El era doar candidatul, era aplaudat si era perfect!
Muzica de Vanghelis in fundal intoneaza marsuri triumfale.
Pe strada e ca intotdeauna, departe, undeva, un partid isi lanseaza candidatii, nu se aude, nu se vede, nu se simte, nu huiduie nimeni si daca se transmite la televizor, toti vor vedea o manifestare de exceptie care e doar spectacol, cu muzica, lumina, o scena stralucitoare si steaguri.
Totul e departe de oameni si distant! La toate partidele!
Ei, cei saraci, cei bolnavi, cei parasiti si dezamagiti, sunt chemati sa aleaga pe aceia care sunt departe de oameni poate pentru ca le teama, poate pentru ca sunt emotionati, poate pentru ca le e rusine, poate pentru ca se simt vinovati, poate pentru ca se simt neprofesionisti, poate pentru ca nu au viziune, poate pentru ca se simte ca sunt dezorganizati, poate pentru ca locul acesta liber lasat intre ei si multime trebuie sa fie ocupat de altcineva, de aceia cu care poporul asta stie sa isi scrie istoria.
Revolutiile se dau la televiziune si numai dupa ce sunt amplasate camerele si carele de reportaj au legatura cu satelitii dar efectele lor se resimt sau nu in teritoriu si atunci se poate stabili daca revolutiile sunt sau nu valabile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu